Masleniţa

Masleniţa este o sărbătoare cu vechi rădăcini slave, moştenită din timpurile culturii păgâne. Reprezintă o veselă şi plină de amploare festivitate de petrecere a iernii şi de întâmpinare a mult-aşteptatei primăveri.

Din vremuri îndepărtate, oamenii au asociat anotimpul primăverii ca pe un  început de viaţă nouă şi au venerat Soarele,  dătător de viaţă şi putere la tot ce mişcă pe pământ. În preamărirea  Soarelui se coceau aşa numitele blinii sau clătite: astfel se considera, că, cine mănâncă din aceste ofrande rotunde, frumoase, rumene, aidoma asemănării cu soarele, va prelua o parte din căldura şi puterea acestuia. 

Masleniţa este sărbătorită cu mult fast 7 zile, fiecare zi având o denumire şi semnificaţie aparte.

Luni –  întâlnirea

Marţi – jucăuşa

Miercuri – delicioasa

Joi –dezmăţ

Vineri – şezătoarea soacrelor

Sâmbăta – şezătoarea cumnatelor

Duminica – petrecerea de adio, Duminica Iertării, Ziua Iertării sau a Sărutului

Luni (întâlnirea) – gospodinele casei din zori porneau să coacă clătite. Băştinaşii satelor vecine organizau lupte vesele cu bulgări de zăpadă, se distrau pe pîrtiile de gheaţă, confecţionau şi împodobeau o momâie cu numele sărbătorii Masleniţa şi o purtau pe uliţele satului. Apoi scoteau paparuda la marginea comunităţii şi o montau la vedere pe cea mai înaltă colină.

Marţi (jucăuşa) – grupuri de oameni deghizaţi în măşti cu chip de capre, pălării din paie şi purtând cu ei mături din paie, prinse de o prăjină lungă, mergeau prin gospodăriile sătenilor. Pentru o anume plată (blinii), stăpânii casei, la care au venit petrecăreţii costumaţi,  aveau dreptul să lege câte o panglică la mătură, semnificând un ritual de descântec de boli şi alte năpaste. Prin acest ritual oamenii credeau, că aşa cum va ieşi mătura din ogradă, vor fugi şi toate necazurile din casa lor. Fetele şi flăcăii se adunau şi făceau noi cunoştinţe, iniţiau diverse jocuri, ieşeau la derdeluş.Iar mama familiei trimitea invitaţii rudelor şi prietenilor cu mesajul: : «У нас горы для катания готовы и блины испечены - просим в гости». („Pârtiile pentru săniuş şi clătitele pentru petrecere sunt gata- veniţi în ospeţie”.)

Miercuri (delicioasa) – soacrele îşi invitau ginerii şi rudele în musaferie, cum se spune, la clătite. Fiecare gospodină se străduia să îşi etaleze măiestria culinară şi să ospăteze cât mai copios invitaţii. Secretele reţetelor de preparare a bliniilor se păstrau în mare taină. Nimeni nu avea voie să vadă cum se pregăteşte aluatul pentru clătite, altminteni bliniile nu vor ieşi gustoase şi arătoase.Gospodinele ieşeau tradiţional pe uliţă şi serveau vecinii şi toţi doritorii cu bunătăţurile pregătite.

Joi (dezmăţ) – se organizau mese bogate şi jocuri amuzante.

Vineri  (şezătoarea soacrelor) – ginerii îşi tratau soacrele şi apropiaţii soţiei cu blinii, oferindu-le  toată ospitalitatea şi respectul.

Sâmbăta (şezătoarea cumnatelor) – nurorile invitau în musaferie neamurile soţului. Pentru tinerele neveste această zi se transforma într-un adevărat examen. Pe masă se puneau cele mai alese bucate.În localităţile mari sătenii organizau iarmaroace de sărbătoare, la care veneau sătenii din comunităţile vecine.

Duminica (petrecerea de adio iarnă, Duminica Iertării)– încununa săptămâna festivităţilor Masleniţa. Postul creştinului ortodox întotdeauna începe cu ritualul de iertare tuturor semenilor, de aici şi tradiţia de a cere iertare unul altuia. În Duminica Iertării s-a păstrat datina de a merge la cimitir, lăsându-se pe mormintele apropiaţilor trecuţi ofrande - blinii. La mănăstiri şi catedrale în Duminica Iertării se oficializează ritualul de iertare reciprocă între mireni. Creştinii îşi cer iertare unul de la celălalt pentru supărările pricinuite, spunând: „Te rog de mă iartă”. Ca răspuns, trebuie de de zis: „Domnul să te ierte şi eu te iert”. O altă denumire a Duminicii Iertării e Săptămâna Goală sau Crudă. După această zi se interzice a se consuma brânzeturi, ouă, peşte.Duminică seara, curăţindu-şi sufletul de păcate şi supărări, oameni luau câte un mănunchi de paie şi se duceau să ardă paparuda Masleniţa. Se considera, că scânteile rugului alungă de la casă necazurile. Tineretul sărea peste rugul mocnind.Potrivit obiceiului, după arderea momâiei Masleniţa, în casă nu se aprindea focul. Dimineaţa adunau scrumul din rug şi îl împrăştiau pe câmp pentru ca viitoarea roadă să fie bogată.

Bucatele la masa Masleniţei

Masleniţa e sărbătoarea generoaselor petreceri, marcată cu multă largheţe, cu veselie, distracţii, jocuri, cu tradiţii şi obiceiuri frumoase, dar mai presus, e demonstraţia ospitalităţii, prilej de întâlnire a celor dragi cu mese bogate şi copioase.

Pe parcursul întregii săptămâni a Masleniţei (sau Săptămâna Albă, cum este considerată în Moldova) era primit să fie ospătaţi cu blinii toate rudele, prietenii şi cunoştinţele.

Fiecare gospodină se străduia să-şi demonstreze arta şi fantezia culinară  la coacerea bliniilor. Clătitele erau făcute din diferite soiuri de faină, din diferite feluri de aluat: cu sau fără drojdie, pe lapte dulce sau acru. Cu împlutură variată. În diverse moduri de coacere: mari - pe toată tighaia sau mici, cât farfurioara unei ceşti de ceai, subţiri şi mai groase. Alăturat gospodina propunea o alegere vastă pentru a fi asezonate cu: smântână, unt, ouă sau dulceaţă. 

Prima clătită, coaptă la începutul săptămânii Masleniţa, era predestinată pomenirii celor adormiţi. Ofranda era lăsată pe pervaz, acoperind cu această clătită un pahar cu apă ori se dădea unui sărman ca acesta, înfruptându-se, să pomenească pe cei morţi.Alăturat bliniilor tradiţionale, pe masa de sărbătoare nu lipseau şi alte bunătăţuri: biscuiţi, coltunaşi, tarte şi pateuri cu brânză, bucate din peşte.