Aix–en–Provence

Aix–en–Provence apr 09, 2013 Călătorii cu gust 0 Comentarii

FARMECUL ORAȘULUI

Aix-En-Provence (dacă călătoriți prin Franța, denumire orașului o veți găsi, doar în această variantă: Aix-En-Provence) este unul dintre cele mai frumoase orașe ale Franței. Este o localitate absolut minunată, impregnată cu arome de lavanda. Anume aici se intersectează drumurile cunoscătorilor de lavanda, de pretutindeni. Din această regiune se nasc cele mai multe și mai frumoase imagini și fotografii ale câmpurilor de lavanda. Mai mult, Aix-En-Provence este orașul străzilor străvechi, pavate cu piatră și nu doar.

Aici veți putea întâlni castele nobiliare, datate cu sec. XVII-XVIII în stil italian Baroc, fațade rafinate ale conacelor vechi cu balcoane forjate efectuate cu măiestrie, și desigur, o mulțime de havuzuri, care au salvat orașul de ciumă, în timpurile de demult. Toate acestea creează imaginea unui oraș de vis. Mai mult decât atât, pe lângă patrimoniul arhitectural istoric, orașul trăiește viața pe deplin. Foarte des, aici sunt organizate diferite art-festivaluri și expoziții de artă contemporană. Istoria Provence-ului datează din timpurile sec. IV-lea î.e.n. Cu toate acestea, apogeul înfloririi sale, orașul a atins abia în sec. XII-lea, sub conducerea contelui de Provence, care a transformat orășelul Aix în reședință de familie și a introdus în modă cultura concertelor, festivităților, inclusiv obiceiul meselor copioase de lux. Una dintre cele mai proeminente personalități ale Provence-ului a fost marele pictor Paull Cezanne, care s-a născut și a trăit aici cea mai mare parte a vieții sale.

BUCĂTĂRIA DE PROVANCE

Lavanda, maioneza ”Provencale” , vinul roz, pastis, iată ce ne vine în minte când aducem vorba despre Provence. Bucătăria provensală poate fi încadrată într-o categorie aparte. Aceasta se deosebește de bucătăria clasica franceză, prin simplitatea relativă a bucatelor și aromelor delicioase din sudul țării , care nu lasă pe nimeni indiferent. Bucătăria provensală poate fi atribuită la gastronomia mediteraneeană, cu nuanțe marcante din bucătăria italiană de nord și câte ceva din bucătăria arabă. Locul de frunte în această bucătărie li se atribuie usturoiul, olivelor, legumelor și peștelui proaspăt, precum și ierburilor aromate. Amatorii de bucate gustoase și gurmanzii știu totul despre ierburile de Provence.

CALISSONS

Calissons – nu este doar un cuvânt frumos. De fapt, este vorba despre bomboane nu prea mari, de formă migdalată, care se produc anume în Aix-En-Provence. Adevăratele Calissons de Provence sunt preparate dintr-un amestec de migdale cu adaos de fructe confiate de zămos, care se plasează pe o foaie subțire de aluat și se acoperă deasupra cu o glazură albă cu zahăr. Apropo, această glazură se mai numește și regală. Procesul de preparare al Calissones este unul de lungă durată și necesită multă răbdare.

Altfel spus, bucătarii fără răbdare nu vor putea obține niciodată astfel de bomboane! Elementar, doar uscarea bomboanelor la cuptor îți ia câteva ore bune. Forma Calissons reamintește de migdală, potrivit altor opinii, aceasta imită forma ochiului feminin. Ca să pregătești adevăratele Calissons, trebuie să respecți cu strictețe unele reguli. Una dintre acestea constă în faptul că, migdala din componența deliciului, trebuie să se conțină nu mai puțin de 30% sau chiar mai mult. Așa va fi încă mai gustos! Calissons – este un deliciu ocazional . Se prepară foarte mult timp, necesită multă iscusință iar ingredientele pentru aceste dulciuri, nu sunt pe departe ieftine. Sumând toate acestea, obținem în final un produs destul de scump. O cutie nu prea mare cu astfel de bomboane, variază între 7 și 20 euro. Însă cât de mult nu ar costa aceste bomboane ”regale”, ele au devenit parte a patrimoniului gastronomic de Franța și sunt niște suplimente perfecte la ceai sau cafea. De asemenea, aceste bomboane delicioase sunt un decor perfect pentru o masă festivă, în special a mesei de Crăciun.

MAIONEZA PROVENSALE

Istoria sosului de maioneză, pe care îl cunoaștem cu toții, începe în vremurile de demult. Există în Marea Mediterană o insulă – Menorca, iar capitala acestea este orășelul Maion. În secolul XVIII, în această regiune se duceau lupte între conducătorii europeni, pentru cucerirea acestui petic de pământ binecuvântat. Istoria maionezei și-a luat începutul în timpul acestor lupte. Pe timp de război, furnizarea produselor alimentare era foarte complicată, de cele mai multe ori rămânând în cămară doar uleiul de măsline și ouă de curcan. Datorită experimentelor culinare din aceste produse, a fost concepută maioneza. Iar pentru că bucătarul nu a denumit sosul în cinstea sa, a fost acceptat unanim, ca sosul să poarte numele orașului. Dar istoria nu se oprește aici. În sec. XIX, bucătarul dintr-o familie renumită de culinari francezi Olivie a descoperit maioneza cu muștar. Muștarul i-a dat un gust picant maionezei. Anume acest sos, care s-a dovedit a fi mai accentuat decât cel dintâi, a fost denumit sos de Maion și anume - maioneză ”Provensale”. Mai târziu, membrul familiei Olivie, Lucien s-a mutat cu traiul în Rusia, unde a devenit un celebru restaurator. În timpul activității sale, Olivie a avut o contribuție enormă asupra patrimoniului culinar al Rusiei. Apropo, anume maioneza ”Provencale” i-a oferit acel gust excelent celebrei salatei naționale rusești ”Olivie”, inventate de către Lucien Olivie.

Plimbându-vă pe ulicioarele vechi ale Provans-ului, nu este deloc complicat să savurezi peisajele, obiectivele turistice locale și aromele ce se deslușesc din piețe. Dar, ca savoarea să fie cu adevărat deplină, vă recomand să treceți la activ un păhărel de pastis de anason, să gustați din calisonnes de migale autohtone, și vă asigur, veți găsi fericirea gastronomică! Îndată după această, mergeți să admirați picturile lui Cezanne și Rubens.

CE SĂ GUSTAȚI:

Aioli – maioneză pe baza uleiului de măsline și usturoi tocat.
Tapenade – piure de olive, hamsii, capere, amestecate cu ulei de măsline.
Ratatouille – un mix de legume, preparat pe ulei de măsline cu usturoi și ierburi de Provence.
Tian – legume, coapte într-o cratiță mare, care poartă același nume.
Supă pistu – supă cu legume (fasole verde, morcov, cartof, zucchini, roșii).
Bod – carne de vită înăbușită în vin roșu.
Mesclun – salată de ruccola, cicoare și alte ierburi de Provence.