Madrid

Madrid oct 31, 2013 Călătorii cu gust 0 Comentarii

«Atunci când regele spaniol călătorește prin țară, are alături trei persoane inseparabile: duhovnicul, medicul și bucătarul».

Citat din cartea Mariei del Carmen Simon Palmer « Bucătăria regală ».

ULEI, VIN ȘI GRÂU

Încă din cele mai vechi timpuri, temelia agriculturii din Spania o constituie trei produse, așa numită triada mediteraneeană: olivele, strugurii și grâul. Anume uleiul, vinul și grâul erau baza exportului ale Spaniei, încă de pe timpurile romanice, rămânând și astăzi principalele produse ale bucătăriei spaniole. În timpurile cuceririlor musulmane, în bucătăria spaniolă au apărut și alte culturi, precum: orezul, șofranul, portocalele, lămâile, zemoșii, merele, rodiile, fasolea, mazărea și lintea. Ca rezultat al descoperirilor spaniole din SUA, bucătăria autohtonă prima s-a îmbogățit cu cartof și roșii, precum și cu alte produse, lista cărora poate fi continuată îndelung. Cu o astfel de varietate a produselor, nu este surprinzător faptul că spaniolii au format un cult al mâncării. Madridul este situat pe centrul țării, de aceea putem spune că anume de aici pornesc urmele gastronomice ale tuturor provinciilor și regiunilor din Spania. Produsele spaniole sunt calitative, tot timpul, proaspete și foarte gustoase. Însă, turiștii nepregătiți, dornici de revelații culinare de Madrid, pot fi frustrați de felurile bucatelor servite în restaurantele spaniole. Spaniolii adoră să facă fix-uri de tot ce nimerește sub mână: legume, mezeluri, cane, pește, toate acestea într-o singură oală! Iar o astfel de amestecătură a produselor face ca mâncarea să capete un gust neobișnuit.

BUCATE NAȚIONALE

Bucatele tipice de Madrid, au în față prefixul Madrilerña, ceea ce le diferenziață de celelalte feluri de mâncare. O astfel de mâncare tipică de Madrid, este cocido. Cocido de Madrid – este o ciorbă densă din afumături, carne, năhut și legume. De regulă, această ciorbă se fierbe mult, până devine foarte densă, ca lingura înfiptă să se țină bine în ea. Acest fel de mâncare se prepară în Madrid de mai bine de o sută de ani. Cândva acesta era o mâncare tipică a oamenilor simpli, iar acum, cocido se servește doar în cele mai prestigioase restaurante și taverne. Dar, fiți atenți să faceți comandă a acestei mâncări, pentru că poate să nu vă placă!

Bucătăria de Madrid este una preferențială cu carne, și acest lucru o diferențiază de celelalte. Spaniolii sunt niște carnivori adevărați. Rafturile magazinelor sunt pline de tot felul de mezeluri și cărnuri de tot soiul. O altă caracteristică a bucătăriei autohtone este dragoste către fructele de mare. Se zice că cea mai bună piață de pește din lume, se află anume în capitala Spaniei. Nu este un secret că, vinul spaniol a fost apreciat încă din Evul Mediu. Bogătașii beau vin chiar în casele sale, iar ceilalți localnici puteau servi vinul în taverne. Tavernele, erau niște localuri cu pereții goi, cu scaune de lemn lungi, de-a lungul cărora erau plasate ulcioarele cu vin. Astăzi, tavernele nu mai sunt ca pe vremuri, dar cultura băuturii și atmosfera comunicării degajate între vizitatorii tavernelor a rămas până în prezent.

TRADIȚIE VECHE

Spaniolii preferă să mănânce din mers sau din picioare la bar. În asemenea cazuri, ei comandă la băutură un set de gustări mici, care se numesc tapas. Tapas este un fel de carte de vizită, precum și o tradiție străveche ale întregii Spanii. Aceste gustări pot fi foarte variate: canape cu bacon sau brânză, olive porționate, cârnăciori feliați, pește mărunt, prăjit etc. Iar în Madrid puteți întâlni raciones – o gustare mare. Precum este tapas-ul așa și raciones-ul constă dintr-un singur fel de mâncare. Pentru înțelesul nostru, este vorba de produsele feliate. Iată două variante tipice de raciones: o farfurie cu hamon și o farfurie cu potatos bravas – încă un hit, preferat de către majoritatea madrilenilor, cartof prăjit sub un sos picant din ardei roșii.

DELICIU SPANIOL

Jamon-ul poate fi cu adevărat plasat pe locul de frunte al celui mai iconic deliciu spaniol. Jamon-ul este o ”rudă” îndepărtată cu șunca uscată de Parma. În fond, acesta nu este altceva decât o pulpă uscată de porc, care se acoperă inițial cu sare, iar apoi se lasă pentru mult timp să se deshidrateze bine. Procesul de zvântare a cărnii poate dura până la 6 luni. De regulă, se alege perioada de iarnă și până în primăvară, după care începe procesul de uscare. Picioarele de porc se agață de cârlige. Astfel ele pot sta agățate nu mai puțin de un an, ajungând treptat la maturație și obținând o aromă neobișnuită și un gust specific. Sunt două feluri de Jamon: iberico și serrano. Acestea se deosebesc doar prin soiul de porcine din care sunt pregătite. Desticțiile acestor soiul sunt coloristica copitelor: la serrano acestea sunt albe, iar la iberico – negre. Porcinele carnea cărora se folosește la Jamon-ul Iberico, sunt hrănite exclusiv cu ghinde. Probabil, din această cauză carnea acestora este cea mai scumpă, pentru că ghinda este un produs dificitar. În afară de Jamon, merită o atenție desoebită și alte trei delicii naționale din carne. Este vorba, în primul rând, despre Chorizo – mezel spaniol crud-uscat, cu usturoi și ardei iute roșu. Din contul papricii, salamul are o culoare roșie, și asta pe lîngă faptul că carnea pentru mezel este porționată în bucăți mari. Un alt deliciu tradițional recunoscut este Salchichon – salam spaniol din carne de porc, asemănător cu Chorizo, doar că fără ardei iute, cu mult usturoi și cu boabe de piper negru. Este un salam condimentat, foarte gustos, doar că un pic mai gras. Pe lângă aceste mezeluri trebuie să menționăm și un Lomo Extra – un cârnaț din carbonat uscat. În acest fel de cârnaț nu există un pic de grăsime, el este foarte dens, cu o structură vâscoasă, de o culoare maronie, cu un gust bogat, dar sărat.

CEL MAI VECHI RESTAURANT AL LUMII

Potrivit Cartea Recordurilor Guinnes, anume în Madrid există cel mai vechi restaurant din toată lumea, care datează tocmai din secolul al XVIII-lea, și poartă denumirea de ”Botin”. În incinta acestuia s-au numărat cei mai mulți vizitatori destinși, însă cel mai de vază a fost însuși Hemingway. Celebrul scriitor nu doar că lua masa aici și scria capodoperele sale, el a încercași să-și scoată în evidență și talentul culinar în bucătăria restaurantului, rugând într-o zi să gătească o paella. Iar pentru că paella nu se încadra în meniul localului, acesta a primit un refuz ferm. Iar pentru că proprietarii restaurantului nu voiau să piardă un asemenea client celebru, i-au permis, totuși, să-și amestece personal o porție de martini. Printre oamenii de vază, care nu doar au trecut pe aici, dar și au lucrau în incinta restaurantului se numără pictorul spaniol Francesco Goia. În perioada tinereții sale, pe când acesta era foarte sărac, el a lucrat la ”Botin” spălând vasele. Dar cu trecerea timpului, vizitatorii trec pragul acestui local, pentru a servi în primul rând, carne de purceluș, pregătit într-un cuptor de piatră foarte vechi. Vârsta cuptorului coincide cu vârsta restaurantului.

ÎN CĂUTAREA UNUI GUST ADEVĂRAT

Dacă v-ați pus în gând să gustați din produse gustoase, nerăsfățate cu diferite combinații de produse, atunci cel mai potrivit loc este piața San-Miguel din Madrid. Cunoscătorii au denumit acest loc - Mecca gastronomică. Piața prezintă un spațiu destul de îngust, unde se îmbulzește mulțimea de oameni ce beau și mănâncă. Sunt și turiști prin această mulțime, care se evidențiază de restul băștinașilor, totuși, limba spaniolă prevalează peste tot. Iar asta, după cum se știe, este succesul calității. Se consideră că prețurile în San-Miguel sunt mai ridicate decât în celelalte locuri unde se servește tapas, dar atmosfera de aici își merită prețul. Aici veți putea pur și simplu cumpără produse, sau puteți comanda o sticlă bună de vin și o mâncare de bază. De aceea, dacă restaurantele Madridului vă lasă indiferenți, puteți veni cu dârzenie la piața San-Miguel.

CAFENELE ȘI RESTAURANTE:

1. Tapaseria “Casa Alberto” a doua locație veche din Madrid după “Botin” (Calle de las Huertas, 18)

2. La "Valor" puteți savura cea mai gustoasă ciocolată cu chuross (Calle Postigo de San Martin, 7).

3. O paella delicioasă se servește la "Paella de la Reina" (c/Reina, 39).

4. O cofetărie tradițională de Madrid "Casa Mira", datează din 1855. Acest local mai este recunoscut prin statutul său de furnizor către casa regală. (Carrera de San Jeronimo, 30).

5. Cofetăria "El Riojano" a fost deschisă în 1855 de către cofetarul casei regale (C/ Mayor, 10).

TAPAS

- Omletă cu cartofi (tortilla de patatas)

- Crochete (croquetas)

- Asortate cu pește prăjit cu fructe de mare (fritura de pescado)

- Calmari pane (calamares a la romana)

- Crevete cu usturoi (gambas al ajillo)

- Octopus în stil galician (pulpo gallego)

- Ardei prăjiți (primientos del padron)

- Salată Olivier (ensaladilla rusa)

- Tartă cu macrou (empanada de bonita)