O săptămîna din viaţa unui vegetarian

Pagina principală
Blogul Tamarei Șchiopu
O săptămîna din viaţa unui vegetarian

O săptămîna din viaţa unui vegetarian mar 07, 2014 Blogul Tamarei Șchiopu 0 Comentarii

Fiind vegetarianăi de mai mult de 10 ani, iar sotul meu - de mai mai mult de 30 ani, măncarea fără carne nu mai prezintă o încercare sau un chin, iar meniurile noastre zi-de-zi sunt pe cât de simple, pe atât de diverse.

Soţul meu, Tolly, este fermier. El cultiva peste 80 de feluri de legume ecologice, fapt care ne alintă bineînţeles cu cele mai sănătoase şi gustoase legume dealungul anului. Toate în sezon, locale şi ecologice. Dar această muncă cere o cantitate enormă de energie. Este important ca energia necesară sa fie suplinită mereu din alimente. La modul lui de activitate, el consumă un minimum de 3000 calorii pe zi, pe cănd eu am un mod de viaţă mai sedentar, limitîndu-ma la un maximum de 1800-2000 calorii.

DEJUNUL

Dejunul de dimineaţă este cea mai importantă masă, care oferă majoritatea caloriilor pentru ziua ce urmează. Tolly le obţine din muesli cu apă (un amestec nutritiv de fulgi de cereale, nuci, seminţe şi fructe uscate), 3-4 felii de pâine cu tărâţe, unt, cafea neagră fără zahăr şi un păhar de suc de mere prin stoarcere directă.

Eu sunt mai pasivă dimineaţa şi mă limitez doar la suc, păine neagră cu unt de alune şi cafea negră fără zahăr.

Pe la orele 10, după 3 ore de muncă, lui Tolly i se face foame şi bineveniţi sunt biscuiţii ovaz şi încă o cafea neagră.

PRÎNZUL

Prînzul de obicei este acasă, pentru că eu lucrez de la domiciliu, si ferma lui Tolly e chiar alături de casă. La prânz uneori pregătesc o supă-cremă aromată din ce avem în sezon: din praz cu cartofi, din tomate conservate, din dovleac, din linte, sau din fasole. Asta e ca şi un prănz special, pentru ca de obicei ne limităm la sandichiuri din pâine neagră sau pitta, cu humus, caşcaval, unt, frunze de salate, măsline, tomate, şi ce mai găsim prin frigider. Urmează fructe proaspete si un pahar-două de apă.

Pe la orele 4-5 lui Tolly iar i se face foame , şi iar ne salvează biscuiţii, de data asta cu majiun, un păhar de suc şi poate ciocolată.

Eu prefer sa nu mănânc între mesele de bază, dat fiind faptul ca consumul meu de energie este mult mai modest decât al lui Tolly. Şi apoi – imi păstrez pofta de mâncare pentru cină, care este masa noastră preferată, pentru ca anume la cină îmi permit sa pregătesc bucatele mele preferate, să încerc reţete noi, şi să ma joc în condimente şi mirodenii.

CINA

Un păhar de vin roşu ne însoţeşte adesea cina, cînd savuram bucatele gustoase şi discutăm liniştit evenimentele zilei sau planurile de mâine. La noi în familie este o tradiţie veche si sfântă: cina se serveşe la masă, cu toate accesoriile necesare, si fără distracţii tip televizor, muzică sau radiou. Este ora cînd ne vorbim unul altuia, ne ascultăm, medităm împreună şi nu am putea face acest lucru cu gălăgie în jur.

De pe la masă încă încep să mă gîndesc ce aş dori să pregătesc la cină, din ceia ce am cumpărat şi adus de la grădină. Bucatele mele sunt toate în sezon, adică din produse care le avem la dispozitie, şi de obicei sunt destul de simple. Eu nu folosesc prea multe adaosuri tip unt, frişcă, ouă, nicodată – maioneză, în schimb ador condimentele şi mirodeniile şi mereu încerc reţete noi.

La baza meniului de cină stau neapărat bucate bogate în proteină, de exemplu fasolea, lintea, orezul brun, alunele, „carnea vegetală”. Grăsimile le obţinem din uleiuri, nuci şi seminţe. Cartofii, pastele făinoase şi bucatele din aluat ne oferă energia necesară. În rest – multe multe legume de toate culorile şi aromele. Este o ambiţie a mea ca bucatele mele sa fie colorate viu, cu morocov, ardei graşi, ceapă roşie, frunze de varză, etc etc.

Astăzi, de exemplu, pentru cină am pregătit o tartă foiasă unsă cu sos de legume, apoi acoperită cu ciuperci prăjite în ceapă cu usturoi si impodobită cu caşcaval ras. Aceasta a fost felul de bază (de culoare albă), servită cu o garnitură din vinete, ardei graşi şi tomate (culoarea roşie) si cu o salată de castraveţi (culoarea verde).

Uneori pregătesc şi un desert; mai des când avem musafiri la cină. Îmi place mult să am musafiri, pentru că în asemenea seri mă stărui sa-mi pun toată imaginţia în funcţie, caut reţete preferate şi chiar mă relaxez la bucătărie. Un sfat practic: nu încercaţi reţete noi pentru musafiri, ca sî nu va dezamagiţi prea târziu, când musafirii deja stau la masă.

Sîmbăta de obicei merg la cumpărături, şi atunci cumpăr peşte prins proaspăt, şi tot în acea zi îl pregătesc, cît mai simplu şi mai gustos, de obicei – la cuptor. Voi reveni la tema peştelui în ediţia următoare, ca să explic „pescatarianismul”.

Apropos, pregătind din legume şi cereale de ani de zile, în înţeles ca bucatele coapte în cuptor sunt mult mai delicioase decît cele fierte sau prăjite. La fel şi vitaminele şi culoarea se păstrează mai bine, si majoritatea reţetelor mele de bucate fierbinţi sunt pregătite în cuptor. Şi cele oferite azi pentru cititorii revistei sunt coapte în cuptor, cu excepţia supei, şi dacă le veţi încerca, cred ca vă veţi convinge de aceasta. Dacă aţi încercat şi supa coaptă oferită în ediţia din octombrie veţi fi siguri de acest argument.

Cartofii dauphinoise se potrivesc de minune pentru o cină mai deosebită, şi cer mai mult timp în pregătire, la fel şi salata de bulgur, pe cînd supa de linte este o soluţie reuţită pentru un prînz de dumincă. Poftă mare!

Reţete de la Tamara Şchiopu:

Supă de linte

Cartofi Dauphinoise

Salată de bulgur cu sfeclă